Intotdeauna m-am intrebat ce as putea sa-ti spun in momentele in care nu sunt langa tine. Primul lucru, care imi vine intotdeauna in cap, este ca esti o persoana extraordinara. Nici o data nu o sa-mi pun intrebarea “De ce?”. Important este ca asta imi demonstrezi prin fiecare gest pe care il faci. De la cel mai marunt lucru din viata noastra de zi cu zi, pana la momentele importante in care ar trebui sa luam o decizie care ar putea sa ne schimbe radical viata.
In fiecare moment al existentei mele, de cand te-am cunoscut, am regretat faptul ca nu am putut sa-ti demonstrez cat de mult insemni pentru mine si in ce mod mi-ai schimbmat viata. Chiar ma intreb cateodata cum ar fi fost viata mea fara tine si nu am reusit niciodata sa gasesc un raspuns. E un fel de axiom ape care trebuie sa o iei ca atare.
Sunt foarte multe momente in care ai reusit sa ma faci sa fiu mandru ca esti persoana care a ales sa-si petreaca restul zilelor (teoretic) cu mine. Sunt zile in care ma intreb “De ce?”, dar cum am zis si mai sus, raspunsul nu-mi va veni niciodata. Din aceste motive prefer sa iau totul de-a gata, atata timp cat pot fi fericit.
Sunt ferm convins ca cei 13 ani petrecuti impreuna au fost sau ar fi putut fi extraordinar. Eu asa i-am vazut. Probabil ca urmatorii 50 de ani o sa-I vad la fel. Asta este unul dintre motivele pentru care noi ne descurcam atat de bine si ne completam unul pe altul. Suntem aproape diferiti dar diferentele dintre noi ne apropie mai mult decat ne-ar fi apropiat orice altceva.
Ca sa nu mai debitez, inchei printr-un simplu: “Te iubesc!”